Dacă sunteți un moldovean adevărat, trebuie să aveți neapărat în bibliotecă Țara Vinului de Mo Yan. Deși câștigătorul chinez al Nobelului scrie despre o provincie imaginară a Chinei, când deschizi cartea ai impresia că anume despre Moldova este vorba. Pe undeva, Țara Vinului seamănă cu teritoriile descrise în romanele lui Vladimir Lorcenkov: sărăcie lucie, foamete, corupție majoră & opulență, exces, îndopare animalică.

Investigatorul procuraturii, Ding Gou'er, merge în Țara Vinului pentru a investiga canibalismul practicat de șefii provinciei. În paralel, în alt plan narativ, personajul Mo Yan ține o corespondență cu Li Yidou, un doctorand la Institutul Vinului din Țara Vinului. Planurile nu sunt chiar atât de clare, în corespondență intră și multe proze de-ale lui Li Yidou, menite să descrie realitățile crude. Cum și e de așteptat, la final narațiunea se împletește în același fir, iar personajul Mo Yan apare în carne și oase: pentru a fi descris ironic, chiar batjocoritor. Personajul vizat de anchetă este Jin Gangzuan (o altă coincidență cu plaiurile noastre), acuzat că la chefurile monstruoase felul de mâncare cel mai vestit ar fi băiețeii, crescuți de țăranii din zonă special pentru asta.

Țara Vinului este un roman postmodern, scris în mai multe registre. Poate fi citit ca o odă adusă alcoolului sau ca un roman împotriva corupției și a excesului. Are pagini realiste, dar și suprarealiste. Foarte mult umor, ironie, autoironie. Este și o critică dură a sistemului, însă cu destule pasaje care vin din realismul socialist: ca la Marin Preda – nu neapărat sistemul este prost, ci oamenii din care e făcut acesta. Cu asta cred că Mo Yan a învins cenzura (plus autoironia, care probabil a picat bine cenzorilor). Criticii occidentali n-au observat acest element, dar e de înțeles, ei n-au trecut prin zeci de ani de comunism glorios și realism socialist. Deși volumul are la sfârșit și un eseu, acesta nu se deosebește prea tare de proză – e la fel un joc de-a lui Mo Yan.

Dacă aveți un beci cu poloboace cu vin sau măcar sticle de samahon - Țara Vinului e o carte la fel de bună ca zacusca. Sau ca aldămașul după o zi (oră, 10 minute) de muncă. Te veselește, te întristează, te pune pe gânduri, îți face poftă de alcool, te îmbată, te lasă mahmur. E un roman cu și despre moldoveni! Hai noroc! Adică: lectură plăcută!

* Mo Yan, Țara Vinului, traducere de Luminița Bălan, Ed. Humanitas, București, 2014