Șatra se ridică/ Tabor uhodit, romanul lui Vladimir Lorcenkov, a fost tradus în 2015 în Franța, la Mirobole editions. Titlul în franceză mi se pare neinspirat, chiar dacă e, probabil, comercial: Camp de jitans. În rusă avea un sens, trimitea direct spre filmul lui Emil Loteanu, O tabără se ridică la cer. Camp de jitans însă trimite doar spre țigani, fără vreun intertext sau, culmea, fără vreo legătură cu romanul lui Lorcenkov. În fine, e foarte bine că a fost tradus în Franța și, după cum pare, Vladimir Lorcenkov are și succes în spațiul francofon.

Ca în mai toată proza scriitorului rus, care a locuit până anul trecut în Chișinău, spațiul în care se desfășoară acțiunea din Șatra se ridică este Moldova. O Moldovă distopică și utopică în același timp, cum poate fi doar într-un roman postmodern. Trebuie să menționez că romanul a fost editat în Rusia în 2010. Dar "exagerările" literare ale lui Lorcenkov de atunci rămân și acum actuale. Găsim o Moldovă sălbăticită, ruinată total, în care a fost reintrodusă robia, dar care speră să intre în Uniunea Europeană. Sună cunoscut?

La o întrunirea a președinților lumii, în cadrul ONU, doisprezece moldoveni sechestrează sala, cerând într-un final permisiunea pentru toți moldovenii să-și ia alt teritoriu pentru țară. Când mai marii lumii opresc o hidrocentrală de pe Nistru, în mare scade apa și se formează un culoar de trecere, prin care pornesc moldovenii spre țara promisă. Trimiterea spre Exodul biblic este mai mult decât clară. De altfel, în roman apar capitole care se vor un fel de text sfânt al unei secte din Moldova, care promovează exodul moldovenilor – noii evrei ai lumii.

Scriitura lui Lorcenkov descrie grotescul Moldovei, cu mult umor, dar nu ducem lipsă nici de dramatism. Visul femeilor este să devină prostituate în Europa sau Rusia, al bărbaților – să robească tot acolo. Copiii lăsați acasă se adună în găști pentru a tâlhări ce a mai rămas în țară. Iar politicienii ajung sus doar pentru a aduna mitele și procentele celor de sub ei. Din Moldova toți vor să fugă. Și atunci apare secta lui Serafim Botezatu (da, un personaj care mai apare și în Vse tam budem). Majoritatea politicienilor au numele unor politicieni reali sau nume schimonosite: Mihai Ghimpu e președinte, Vlad Filat e șeful unui lagăr de concentrare la Cosăuți, Voronin e Voronin, premier e Marina Lupu. Numele reale fac situațiile și mai comice, dar autorul nu se iartă nici pe el, un alter ego al său, Vladimir Lorinkov, nu e pus într-o lumină mai bună. E scriitor, părăsit de soție, bețiv. Se consideră scriitor, dar nu prea scrie. De fapt, în afară de umor, ironie și autoironie – romanul e în culori sumbre, apocaliptice, chiar dacă e vorba de un nou Exod.

Șatra se ridică e bine construit, lucru deloc ușor pentru un roman de peste 300 de pagini, cu multe planuri. Dacă ar fi fost editat în Moldova sau măcar în România – ar fi fost un adevărat scandal. Dar noi știm foarte bine să ne ignorăm valorile! Lorcenkov a urmat el însuși calea exodului în Canada, înainte ca vreo editură din Moldova să-i propună publicarea unei cărți, deși a luat cele mai importante premii din Rusia, deși e tradus în cele mai importante limbi ale lumii. *Vladimir Lorcenkov, Tabor uhodit, Eskmo, Moscova, 2010. Vladimir Lortchenkov, Camp de jitans, Mirobole editions, Paris, 2015.