Noua membră a comisiei de cultură din parlament, socialista Maria Radvan, nu are nicio treabă cu cultura. Dar niciuna, absolut niciuna. Nu e nici actriță, nici scriitoare, nu e nici muziciană. Nu umblă la teatru: nu a mers la niciun spectacol de la Teatrul Național Mihai Eminescu, Teatrul Național Satiricus, Teatrul Eugene Ionesco sau Teatrul de revistă Ginta Latina. Dacă ar fi rugată să numească vreun teatru moldovenesc (basarabean) din Republica Moldova, mă îndoiesc că s-ar descurca, poate, exceptând, teatrele de limbă rusă. Nu a fost văzută niciodată cumpărând vreo carte al vreunui scriitor contemporan din Republica Moldova. Întrebați-o, care sunt scriitorii basarabeni contemporani, și sunt sigur că nu o să vă poată da niciun nume. Întebați-o, ce roman al vreunui scriitor basarabean ați citit ultima dată ( sau vreodată) și nu o să vă poată da niciun titlu. Pentru că nu a citit scriitori basarabeni. Nu numai prozatori, dar nici poeți sau eseiști. Nu cred că știe vreo denumire de editură sau unde se află librăriiile Cartier, unele dintre cele mai bune librării din Chișinău. Nu cred că v-ar putea spune vreun nume de regizor de teatru sau de actor de la Teatru Național Mihai Eminescu, dacă ați întreba-o. Dacă i-ați pomeni numele Luminiței Țâcu sau al lui Petru Hadârcă, v-ar întreba, da ăștia cine mai sunt.

Și atunci, de ce dracului a mai fost numită (sau aleasă) în comisia de cultură din parlament. Pe baza a ce merite în cultură, când nu are niciunul?

Ba are unul, e o românofobă cum nu s-a mai văzut. Urăște tot ce e românesc (alias moldovenesc), prin asta făcându-se remarcată în societate. Printr-o românofobie dusă la extrem.

Ca și alți colegi de-ai ei socialiști, Maria Radvan și-a făcut un titlu de glorie că nu știe limba română (sau subdialectul ei moldovenesc) și nu o vorbește deloc. Dar fără să știi limba română, cum vei putea lua contact, ca membrul al comisiei de cultură, cu cultura din Republica Moldova, cum vei putea citi cărțile lui Sandu Vakulovski sau ale lui Vladimir Beșleagă, de exemplu, sau romanul lui Emilian Galaicu-Păun, Țesut viu..., pe care chiar și cunoscătorii de limbă română îl citesc cu dificultate, pentru că e un roman foarte complex?

Iată că am ajuns s-o vedem și pe asta. Cultura moldovenească să fie în buzunarul de la vestă a unei românofobe. Halal să ne fie, dacă alegem cu spatele!