Dumitru CRUDU // Voronin scormonind în gunoiul din tomberon
Mergeam să duc gunoiul. Ieșisem din bloc când l-am văzut îndoit deasupra containerului din fața blocului. Vladimir Voronin râcâind în gunoiul din tomberonul din curte. Nu-mi venea să-mi cred ochilor.
Am închis ușa din urma mea. Am coborăt scările. Cu punga de gunoi într-o mână. Nu-mi venea să-mi cred ochilor că Voronin putea să răscolească în pubele.
Mă apropiam de pubelă cu punga neagră rupându-mi mâna, cu ochii tablou. Poate mi se părea.
Dar nu, nu, mă înșelasem.
Din spate, părea a fi Voronin. Îndoit deasupra recipientului de gunoi, scociora înverșunat în mormanul de resturi alimentare. Aruncând dintr-o parte în alta cutiile goale, oarecum supărat.
Deodată, se dezdoi. Luminat la față. Se dezdoi ținând o sticlă de plastic în mână, pe care o scoase din grămada de gunoi, o sticlă de vin băută pe jumătate, pe care o duse la gură. O goli dintr-o înghițitură și o aruncă înapoi în pubelă. Și iar se încovoie ca un mare semn de întrebare deasupra containerului, băgându-și capul în recipient.
De unde se dezdoi din nou, triumfător, cu un măr în mână, pe care-l băgă în geantă. Un măr roșu, întreg.
Am ajuns în dreptul lui și am aruncat gunoiul. Și atunci el s-a întors spre mine și m-am convins că nu m-am înșelat. Era Voronin. Ex președintele. L-am privit mai îndeaproape. Da, era el și purta o barbă albă. Voronin îmbrăcat în haine de cerșetor. Semănând cu un om care doarme în podul casei noastre. Nu-mi venea să cred. Parcă era o scenă desprinsă din vreun roman românesc de azi și nu una reală.
Tipul se făcu că pleacă, dar după ce m-am îndepărtat, începu să râcâie și în gunoiul pe care eu l-am adus.
Pe lângă mine trecu o motocicletă și se opri în fața tomberonului. Boschetarul care semăna cu Voronin urcă în șaua din spate și motociclistul demară în mare trombă direct spre mine. Și atunci m-am trezit din și eu somn, urlând înfricoșat.
Ai nevoie de publicitate online? Vezi aici OFERTA de amplasare de publicitate pe Deschide.md