Când a auzit că pe Ilan Shor l-a înțepat inima și că a chemat salvarea, Ivan Grâu nu a putut pune geană pe geană toată noaptea, abia așteptând să se crape de ziuă, și când primele raze de soare i-au ciocănit în geam, a sărit tot atunci din pat, și a alergat săgeată spre autogară, ucrând în primul microbuz care pleca spre capitală. Odată ajuns la Chișinău, a fugit într-un suflet la gherla unde era închis primarul său iubit. Dar la intrare i-a pus mâna în piept un temnicer înalt cât un nuc.

-Înăuntru nu se poate!

Ivan Grâu s-a oprit, dar nu a luat-o în marșarier. I-a explicat că are o treabă urgentă la șeful beciului unde este arestat Ilan Shor. Când a auzit acest nume, gardianul s-a făcut la față ca romanița și au început să-i tremure picioarele. Ivan Grâu l-a ajutat pe paznic să ia loc pe un scaun, i-a dat un pahar de apă, a deschis ușa și s-a pornit pieptiș spre cabinetul directorului hârdăului. Acesta s-a ridicat din spatele mesei, de parcă l-ar fi așteptat, și i-a ieșit în întâmpinare.

-Ce vânturi v-au adus la noi? l-a întrebat guleratul.

-Eu am venit că să vă rog să mă lăsați să stau eu în pușcărie în locul lui Ilan Shor.

-Dar ați încălcat vreodată legea?

-Niciodată.

-Sau ați lucrat la Banca de Economii.?

 -Niciodată. Pentru că de când mă știu sunt șomer. Pur și simplu eu îl respect așa de tare pe Ilan Shor, pe primarul nostru din Orhei, că vreau să stau eu în locul lui la închisoare, iar pe el să-l lăsați în libertate. Oricum, eu am cincizeci de ani și nu sunt căsătorit, nu am copii, nu am pe nimeni, adică nu am ce pierde, iar el are o soție frumoasă și ar mai putea să mai facă atât de multe lucruri pentru orașul nostru drag și pentru el.

-Dar de ce țineți atât de mult să fiți arestat în locul lui Ilan Shor? Prin ce v-a cucerit așa de tare?

 -Prin aceea că l-a adus pe Oleg Gazmanov la Orhei și eu i-am putut strânge mâna după concert. Eu pentru lucrul ăsta pot să-mi dau și viața pentru Ilan.

Șeful poprelii se uita mirat la Ivan Grâu, care i-a mai spus că Ilan Shor îi amintește de Leonid Ilici Brejnev. Iată de ce îl mai respectă așa de mult.

Ofițerul îl scruta perplexat când, deodată, ușa se izbi de perete și înăuntru dădu buzna un alt orheian care, și el, voia același lucru: să stea la răcoare în locul lui Ilan Shor. Apoi mai năvăli un orheian, și după el încă unul, și după acesta al treilea, al patrulea, al nouălea, al zecelea, și toți îi cereau colonelului unul și același lucru: să stea în hârdău în locul lui Ilan Shor.

Asta e bună, își freca gânditor chelia strălucitoare comandantul, neștiind cum să procedeze. Îl ajută secretara, care i-a propus să organizeze un concurs și să-l aleagă pe cel mai destoinic să mai bun dintre ei ca să-l reprezinte în beci pe sărmanul și nefericitul Ilan Shor.

Au organizat concursul. A câștigat Ivan Grâu. Dar ceilalți competitori au contestat rezultatele întrecerii și comisia a fost nevoită să-l anuleze, dar tot la presiunea maselor populare din fața gherlei, au decis să-l repete, în timpul cel mai apropiat.

Două mii de persoane și-au depus deja dosarele. Oare cine va câștiga de data asta? Oare tot Ivan Grâu?