În noianul de probleme ale crizelor succesive şi suprapuse la nivel mondial, printre summitul NATO, reuniunea Comisiei NATO-Rusia, atacul terorist de la Nisa şi tentativa de lovitură militară de stat la Istanbul, problemele interne ale Republicii Moldova par să fi intrat sub radar, în afara atenţiei publice, pe fondul senzaţiei generale de vacanţă unanim resimţită la nivelul societăţii. După o vizită foarte bună şi un acord probabil cu FMI, puţină lume a remarcat tema Energocapital şi a avertismentului privind retragerea a 19 milioane de dolari via ViktoriaBank în off shore-uri externe.

Tema Energocapital e una veche şi acoperă formula netransparentă de cumpărare a energiei electrice de la Centrala de la Cuciurgan şi amânarea proiectelor interconectărilor şi al preluării curentului electric mai ieftin din România, ca şi componenta de dumping şi sprijin guvernamental indirect şi alterare a competiţiei realizată prin neplata gazului consumat către Rusia şi acumularea lui la datoria de stat a Republicii Moldova. De această dată, sesizarea este una îndreptăţită, dacă este adevărată, în privinţa unei noi scheme de spoliere a statului şi a cetăţeanului Republicii Moldova sau măcar a extragerii ilegale a veniturilor şi profiturilor din Republica Moldova în off shore-uri.

Interesant este că subiectul nu a stârnit preocupări şi o atenţie deosebită nici la nivelul opoziţiei, cu atât mai puţin la nivelul puterii. Că este adevărat sau nu trebuie să stabilească instituţiile statului, dar pentru o asemenea sesizare publică, necontrazisă imediat de cei împricinaţi, reacţia naturală trebuia să fie declanşarea unei comisii parlamentare de anchetă, declanşarea unei anchete la nivelul Guvernului Republicii Moldova sau al instituţiilor procuraturii, CNA. Politicienii de la putere, oripilaţi de această perspectivă, trebuiau să fie primii care să iasă fie să explice, fie să acuze şi să ceară controlul care să valideze sau nu situaţia de fapt. Nu a fost cazul. Pentru cineva preocupat de dispariţia şi recuperarea miliardului din bănci, avertismentul e un semnal de alarmă major care reclamă mobilizare şi reacţii instituţionale viguroase.

De ce am revenit la cazul Energocapital? Pentru că el se constituie într-o hârtie de turnesol a actualei guvernări. Că este sau nu adeărat, că presupunerile sunt sau nu consistente cu adevărul şi cu pretenţiile acuzatorilor de spălare de bani sau spoliere a statului, sunt lucruri care se vor demonstra. Însă trebuie să avertizăm acum şi aici că, odată ce se va proba în viitor, vreodată, că a fost vorba despre un caz de tip BEM, miliardul şi o schemă de îmbogăţire, că ea s-a derulat sub ochii autorităţilor actuale fără nici o reacţie, deşi au fost avertizate public, credibilitatea şi perspectiva de a mai furniza informaţii despre recuperarea miliardului şi de a asuma guvernarea se va prăbuşi definitiv pentru actuala coaliţie.

Practic suntem în faţa unui test, primul de la preluarea puterii în formula actuală şi asumare a unor responsabilităţi pentru reforme de către Guvernul Filip. Dacă vreodată, în timp, situaţia se probează, Guvernul este în situaţia ireversibilă de a pleca, iar costurile pentru toate partidele politice care susţin astăzi guvernarea vor fi enorme. Dacă tot a fost asumat un moment zero, o foaie de drum în raport cu UE, independenţa justiţiei şi combaterea corupţiei, atunci să le vedem şi aplicate. Iar revenirea la situaţia dinaintea Guvernului Filip, respectiv probarea unor probleme majore, pot fi destructive în formă absolută şi definitivă pentru actuala formulă majoritară. Şi aşa există semne de întrebare în legătură cu negocierile cu Moscova şi cu reacţiile neconcludente la nivel oficial în legătură cu vizita lui Rogozin la Tiraspol şi cu pretinsa foaie de drum a Rusiei. O adâncire şi în spaţiul spolierii de fonduri a statului ar decredibiliza definitiv şi total majoritatea.