Dacă ești atent doar la știrile din Moldova – te ia depresia. Ai impresia că aici doar se fură, se minte, se învârte. Că avem printre noi doar tâlhari, gopnici și prostituate. Nu e chiar așa. Din când în când trebuie să ne descrețim frunțile și să ne amintim și de lucrurile bune. Da, ele există!

Avem chiar și oameni minunați. Unul dintre ei e artistul plastic Ghenadie Popescu. L-am cunoscut târziu, prin 2009, când Ghena filma Interferențe: Timișoara – Chișinău, un proiect făcut de timișoreanca (pe atunci) Moni Stănilă/ cenaclul Pavel Dan și Dumitru Crudu/ atelierul Vlad Ioviță. A ieșit un film extraordinar. Ar fi meritat să scriem și să avem lecturi doar ca să vedem ce face Ghenadie din asta.

De când l-am cunoscut, sunt fascinat de atelierul lui. Tot timpul e ceva nou. Lucrări din lemn, mămăligă, rafie. În Moldova cred că nimeni nu mai poate folosi mămăliga ca material pentru sculptură fără să trimită la Ghenadie Popescu. Nici în România, de altfel, unde artistul a ajuns pe jos, cu o roabă plină de mămăligă. Costumul lui Ghena e din rafie, înainte ca designerii de renume mondial să tragă cu ochiul la acest material.  

În 2006, Ghenadie a călătorit până la Paris cu bicicleta. Ca rezultat a apărut Cronicile lui Popescu, una dintre cele mai bune cărți experimentale de poezie din Moldova. Cronicile au fost traduse și în franceză, și în engleză. Găsiți aici volumul, chiar și acum rămâne foarte actual, lucru care se întâmplă cu puține cărți – doar cu alea valoroase.

Dar pe lângă pictură, sculptură, film, Ghenadie Popescu face și animație. Subiectele dure, care ne macină zi de zi, devin sub mâna lui niște jucării. Ca tancurile rusești făcute din cușme pufoase, care scuipă omuleții verzi. Sau ca bețivanii, care știu o singură replică: “Nalivai!”.

Acum doi ani am avut din nou bucuria de-a lucra împreună cu Ghenadie, sculptorul Ligia Seculici și poeții cenaclului Republica la proiectul Poezia la obiect. Poezia și sculptura nu au avut granițe, atât expoziția, cât și catalogul au ieșit foarte bine. Poezia, lutul și mămăliga au părut același material.

V-am spus prea multe despre un singur om? Nu cred. Ghenadie stă în spatele camerei în materialele de pe deportări.md, un site extraordinar, care recuperează istoria, atât de falsificată în perioada sovietică.

Nu știu cum vă simțiți voi, dar eu deja sunt bine, că m-am gândit la artistul Ghenadie Popescu. Mă bucur că e în Moldova, în Chișinău. Știu că la nevoie îl pot suna: să vorbim despre proiecte, dar și fără treabă. Astăzi am să-l sun să-i zic: La mulți ani, Ghenadie!